Slider-home

  • psiholog de serviciu un gand si o directie, camarazi pe drumul vietii.
    Colegi de drum

    Un gand si o directie, camarazi pe drumul vietii.

  • psiholog de serviciu Stare in culoare
    Stare in culoare

    Cauta culoarea ta in jur

  • psiholog de serviciu Conecteaza-te cu adevarat la ceilalti!
    Conecteaza-te cu adevarat la ceilalti!

    Apreciaza-l pe celalalt pentru cine este el

     

Cat de greu este sufletul tau?
Joi, Martie 02, 2017

Exista o legenda frumoasa care spune ca 21 de grame este diferenta de greutate intre un om viu si unul mort. Aceste 21 de grame ar putea fi acel suflet greu sau usor, depinde...

Cum diferentiezi nevoile si dorintele copiilor?
Duminica, Ianuarie 11, 2015

Meseria de parinte este cea mai solicitanta din lume pentru ca ai o responsabilitate uriasa in crearea unei personalitati si a unui destin. In procesul de faurire si cizelare a...

Frumoasa si bestia
Joi, August 21, 2014

Basmele au ca personaje centrale printul si printesa care ne incanta prin frumusete si tineretea lor. Imaginea lor ramane o constanta in viata nostra si dupa copilarie, pentru...

Depresia la romani 

intr-o carte numita 

"Cine mi-a furat fericirea?"

CELE MAI NOI ARTICOLE

Intarcarea blanda este posibila!
Vineri, Aprilie 07, 2017
Vorbim de un proces natural, care trebuie sa aiba loc la un moment dat, si uneori chiar se intampla natural, fiindca cei mici se intarca singuri. Uneori copiii s-au oprit singuri din alaptat cand au simtit schimbari in laptele mamei insarcinate. Alti copii pur si simplu trec peste asta, cand parintii ii lasa sa conduca. Antropologul Katherine Dettwyler a concluzionat din cercetarile ei ca, in societatea in care copiii sunt lasati sa fie alaptati atat timp cat isi doresc ei de obicei se intarca singuri, fara motive sau traume emotionale, undeva intre 3 si 4 ani. Dar totusi multi parinti aleg sa incurajeze intarcarea. Alaptatul este ca o relatie in care se cere bunavointa ambelor persoane. Uneori, mamele sunt pregatite sa opreasca aceasta forma de relatie, dornice sa descopere alte forme de a raspunde nevoilor de sustinere emotionala si fizica a copilului. Provocarea este, cum sa incurajam un copilas devotat sa renunte la san , fara sa-l traumatizam. Unele mame care aveau posibilitati financiare plecau pe vremuri intr-o excursie lasandu-l pe cel mic la bunici. Cand se intorceau laptele era deja uscat iar copilul intarcat. Acum intelegem ca acest gen de metoda este traumatica pentru copii, lipsindu-i de persoana care le este sursa principala de comfort si care experimenteaza o pierdere majora. Intarcarea brusca este o pierdere majora penrtru cei mici, una care-i poate coplesi atat de tare incat le ingroapa acele pofte adanc in psihic. In schimb, intarcarea graduala inseamna tot o pierdere, insa copilul este capabil sa sufere in doze mici acceptate in timp ce invata sa-si implineasca nevoile fizice si emotionale in alte moduri. Defapt, intarcarea pas cu pas este o metoda sanatoasa in dezvoltarea copilului si in relatia dintre copil si mama. 1. Ganditi-va pas cu pas. Acest proces poate dura cateva luni. Considerati ca dvs si copilul va indreptati catre intarcare odata cu maturizarea celui mic. Este ceva foarte natural, care la un moment dat trebuie sa apara atat in viata parintilor, cat si a copiilor. Procesul este unul de durata si necesita timp si rabdare, asadar inarmati-va cu aceste doua "arme". 2. Asigurati-va ca obtine aportul necesar de nutrienti Atunci cand un copil isi obtine marea parte a nutrientilor de la mama, intarcarea va fi sinonima cu obisnuirea graduala cu alte tipuri de mancare, asta insemnand inclusiv mancarea solida. In aceasta perioada asigurati-va ca cel mic descopera mancarea solida si invata sa se bucure de ea. Sarcina cea mai dificila in aceasta perioada va fi sa nu-i dati copilului prea multa sau prea putina hrana. Incercati sa faceti un program de mancare si sa nu confundati plansul de frustrare cu plansul de foame. 3. Nu oferiti prea mult, dar nici nu refuzati atunci cand cere Pentru unii copii, intarcarea nu va face o diferenta majora si se vor obisnui foarte repede cu noul regim. In schimb, pentru altii, mai ales pentru cei care au fost obisnuiti sa fie alaptati la o anumita ora, inlocuirea laptelui matern cu alte substante nu li va parea naturala. Biberonul va fi dusmanul de neconceput. Explicati copilului cat mai calm ca alaptarea nu mai este posibila si faceti din ora mesei un moment de joaca si distractie care sa-i ia gandul de la lipsa laptelui matern. 4. Acoperiti-va Vederea "surselor de lapte", ii va face copilului, daca nu foame, macar pofta. Imaginati-va ca vedeti in frigider felul de mancare preferat. La fel este pentru bebelus momentul in care vede pieptul mamei. Aceasta tendinta persista cam un an dupa intarcare, dar poate dura si mai mult, in functie de copil. Incercati sa nu purtati bluze decoltate in fata copilului pentru a nu-i starni pofta. Nu va faceti griji. Aceasta este numai o faza si nu va dura pentru totdeauna, asadar nu va grabiti sa va aruncati toate bluzele decoltate. Va veni si ziua in care le veti putea purta. 5. Alaptarea noaptea Incepeti intarcarea cu intreruperea alaptarii de noapte, si mai cu seama a alaptarii de dinainte de culcare. Uneori, copiii se trezesc, cautand si dorind sa fie alaptati, iar adesea acest comportament rezulta dintr-o legatura creata intre adormire si alaptare. Cu alte cuvinte, copilul s-a invatat sa fie adormit in timpul alaptarii, asadar nu va dormi pana nu primeste ceea ce-si doreste. Daca cel mic are obiceiul de a se trezi cerand sa fie alaptat, dupa intarcare acesta va incepe sa adoarma la loc fara a mai cere sa fie alaptat. Nu va asteptati ca cel mic sa se adapteze imediat la aceste schimbari. Din nou, intarcarea este o schimbare majora in viata oricarui bebelus. Asteptati-va la plansete, tipete sau refuzul altor forme de hrana. Luati-le cu foarte mult calm, incercati sa ii explicati copilului ce se intampla si de ce aceasta schimbare este necesara. Curand toate acestea se vor schimba. 6. Stresul emotional din partea mamei Cele mai multe mame vad intarcarea ca o pierdere majora sau ca pe o indepartare de copil. De fapt, foarte multe mame isi dau seama in acest moment ca bebelusul lor creste si se maturizeaza. Asa este! Copilul vostru creste, se dezvolta, incheie perioade si descopera noi momente in proaspata sa viata. Alaptarea este suficient de grea pentru copil ca sa-l mai incarcam si cu regretele si sentimentele negative ale mamei Sfatul nostru este sa luati fiecare perioada ca atare si sa va bucurati de fiecare dintre ele in parte. Alaptarea este numai un moment. Vine apoi prima gurita de mancare solida, primii pasi, serile petrecute impreuna citind povesti, etc. Absolut toate aceste perioade isi au partea de bucurie si reprezinta momente de care parintii ar trebui sa se bucure si sa profite la maximum
Plan de joaca pentru o copilarie distractiva
Vineri, Aprilie 07, 2017
1. Lasa-l pe copilul tau sa fie responsabil de antrenamentul la olita Toti vor scapa de scutece mai devreme sau mai tarziu. Dar luptele cu copilul tau despre corpul lui sunt lupte care nu le vei castiga niciodata. Invatarea la toaleta poate fi incurajatoare pentru copilul tau fiindca este un pas important spre independenta, doar ca depinde de felul in care vezi tu lucrurile. Daca cel mic arata zero interes fata de invatarea la toaleta, gaseste oportunitati pentru ca el sa stea langa alti copii care folosesc toaleta, si va vrea ugent sa se modeleze dupa ei. 2. Evitati lupta pentru putere. Nu trebuie sa dovediti ca aveti dreptate. Copilul incearca doar sa afirme ca este o persoana reala, cu un fel de putere reala in lume. Si asta e in regula. Lasa-l sa spuna nu ori de cate ori poti fara sa se puna el in pericol, sau sanatatea lui si a altora. Vei fi bucuros sa afli ca istericalele sunt o expresie a lipsei de putere, iar copiii care incep sa simta ca au un pic de control au si mai putine crize de nervi. 3. Anticipati crizele de nervi. In primul rand crizele de nervi sunt normale pentru copiii de aceasta varsta. In al doilea rand ele au loc cand le este foame sau cand sunt obositi, masa ca se pot preveni. Daca anticipam orele mesei si de somn, daca facem ore prestabilite si firme, sa ne reconectam cu ei, sa-i imbratisam, sa facem perioade de liniste fara stimulare media- adica orice ca sa-i linistim si sa se odihneasca, vom preveni aproape toate crizele de nervi si-i vom aduce pe copii cu picioarele pe pamant. Invatati sa spuneti nu, catre voi insiva, nu tarati un copil obosit sau infometat intr-un magazin. Se poate si maine. 4. Folositi joaca ca sa controlati un copilas. Copiilor nu le ploace sa li se dea ordine mai mult decat ne place noua. Insa ceea ce le place este joaca. Doriti cooperare? Luati-va in zbor copilul in drum spre baie, ajutati-l sa-si termine laptele pretinzand ca e un catelus care bea laptic din farfurie. Jucati-va cu scaunul de masina ca si cum ati fi stewardesa si-l ajutati sa se pregateasca de zbor sau faceti cursa pana la masina cand trebuie sa iesiti. 5. Nu o luati personal! Copilul vostru va va respinge unori si va va rani. Nu o luati personal, el doar invata sa-si regleze furia. Este oportunitatea noastra sa crestem, si sa-l invatam in acelasi timp. 6. Permiteti timp in orar pentru nevoia copilului de a explora lumea. Pana la urma asta e job-ul lui- sa experimenteze, sa exploreze si sa invete. Asa se dezvolta creierul lui. Astfel putem sa evitam si cele mai multe crize de furie. 7. Cultivati emapatia pentru copilul dvs Abilitatile sociale incep cu emaptia noastra. Copiii incep sa dezvolte emaptie pentru ceilalti( si abilitatea de a imparti si altora, de a nu lovi etc), doar pentru ca ei insisi se simt intelesi. 8. Nu-i fortati sa daruiasca. Asta defapt intarzie dezvoltarea abilitatilor de daruire fiindca copiii au nevoie sa se simta siguri cu ceea ce detin ei iniainte sa ofere si altora. Introduceti in schimb conceptul de a face cu randul. ("Acum e randul Anei sa foloseasca lopatica. Apoi vine randul tau.") Ajutati copiii sa-si astepte randul cu empatie. Ajutati-i sa-si puna deoparte jucariile favorite inainte sa vina in vizita alti copii. Cand daruieste sau imparte cu alti copii, din inima, incurajati copilul sa faca alegerea din nou observand cu voce tare efectele alegereii sale: "Uite ce fericit e acum Kevin ca i-a venit randul sa se joace cu camionul tau!". 9. Folositi disciplina potrivita varstei. Pentru copii, asta inseamna limite empatice, informatie, redirectionare, si ajutor cu emotiile. Cercetatorii au comparat doua grupuri de copii mici cu acelasi gen de comportament. Unii parinti au inceput sa le dea la fund in jurul varstei de 2 ani. Altii au folosit disciplina pozitiva. Copiii care au fost loviti s-au purtat mai rau un an mai tarziu decat copiii care nu au fost loviti. Chiar si strigatul la copiii mici are efect negativ, facandu-i sa-si intareasca inima fata de voi si sa devina rebeli. Perioada de dupa 2 ani este perioada inceperii violentei. Oare ii invatati pe copii fara sa va dati seama, ca puterea face dreptate? 10. Fiti persoana care vreti sa fie copilul dvs. Copiii invata sa interactioneze cu ceilalti experimentand relatii, si apoi ei recreeaza ce au trait. Amintiti-va ca cel mic invata ambele parti ale relatiei in care se afla. Daca nu vreti sa faca crize de furie, nu va pierdeti firea cu el. Daca strigati, tipati, il invatati ca aceste crize sunt in regula. 11. Eliminati aparatele media . Academia americana de pediatrie recomanda ca cei mai mici de 2 ani sa nu vada deloc video sau TV pentru ca au alte sarcini de dezvoltare si pentru ca afecteaza dezvoltarea creierului. Dupa doi ani se recomanda 1-2 ore maxim pe zi - emisiuni educative, fara violenta. Contrar parerilor, declanseaza adictie in randul copiilor predispusi, le reduce atentia si influenteaza dezvoltarea creierului pe viitor.
Cum predam spiritualitatea copiilor
Vineri, Aprilie 07, 2017
Petru un numar semnificativ de persoane, spiritualitatea si religia sunt sinonime. Daca crezi in una, esti automat responsabil si de cealalta si te definesti ca ortodox, catolic, musulman sau alte denumiri. Dar adevarul este ca cel putin in America, unul din 6 oameni nu este afiliat nici unei religii in particular. Intr-adevar, vorbim de tinerii adulti in jurul varstei de 30 de ani, adica parintii de azi si de maine care sunt cel mai probabil cei care vor trai o viata fara religie. Asa ca pentru parintii care isi pun intrebarea in fata acestui zid al spiritualitatii si nu stiu in ce sa mai creada, sau pentru cei care au scos deja din plan mersul la biserica duminica, mai exista totusi optiuni prin care sa dezvoltati anumite simturi spirituale la copii. Spiritualitatea nu e ca matematica, nu prea exista solutii cheie la acest domeniu Bineinteles asta inseamna ca probabil nu trebuie sa ai cuvinte intelepte pregatite despre Dumnezeu, creatie, viata de apoi samd. Rabinul Sasso defineste spiritualitatea ca un sistem de credinte interioare ca universul si oamenii sunt conectati in feluri in care nu putem vedea; ca viata inseamna mai mult decat eu, eu, eu. Cu alte cuvinte, rabinul sugereaza o ascultare activa a celor mici chiar si atunci cand se intreaba daca hamsterul lor are suflet sau daca exista ingeri. Explorati aceste concepte impreuna, astfel incat familia sa se simta confortabil. Lisa Miller, Ph.D, profesor de psihologie si educatie la Universitatea din Columbia, este cu totul de acord: "cand vine vorba de spiritualitate, noi parintii suntem doar ambasadorii copiilor. Le putem arata in jur dar nu e nevoie sa stim totul." Si acea explorare merita tot efortul. Cercetarile lui Miller indica faptul ca spiritualitatea personala consta in mai mult decat un sentiment neclar de confort. Ea spune ca acei copii care dezvolta un sentiment de o putere mai inalta atotiubitoare sau o forta indrumatoare, fie ca o numesc Dumnezeu, creator, Allah sau pur si simplu universul, sunt cu 80% mai putin inclinati sa sufere depresii majore si cu 50% mai putin predispusi sa sufere de abuz de droguri la varsta adolescentei. In mod similar, un studiu al Universitatii British Columbia, in Canada, a gasit ca acei copii care sunt spirituali (si cercetatorii au separat clar spiritualitatea de "mersul la biserica" sau "apartineau de biserica") tind sa fie semnificativ mai fericiti in general. Sentimentul de a avea ceva mai mare decat ei pare sa le imbunatateasca simtul personal de sens si scop al vietii, si sa le intareasca conexiunile cu comunitatea si cu alti oameni. Marea intrebare este atunci, cum se face? Iata unele metode prin care sa dati copiilor darul credintei si sperantei: Definiti spiritualitatea versus religie Daca nu apartineti unei religii organizate, copiii dvs vor intreba cel mai probabil de ce prietenii lor merg la biserica si ei nu. Puteti spune copiilor ca oamenii merg la biserici, temple si sinagogi fiindca sunt locuri in care pot sa se roage mai formal, cu alti membrii ai comunitatii. Dar puteti sa le spuneti si ca Dumnezeu este oriunde, in natura, la un muzeu, la scoala sau in dormitorul lor. Le puteti reaminti celor mici ca fiecare familie face lucrurile diferit: poate ca prietenii lor vorbesc o limba diferita, au o cultura unica si merg sau nu la biserica. Dar familia lui poate face alte alegeri si acelea sunt la fel de bune sau valide. Admiteti ca uneori pur si simplu nu stiti Sigur multi parinti sunt speriati de asta. Copilul tau intreaba ceva mare gen: "Unde pleaca bunica dupa ce moare?" si tu ingheti sau eviti raspunsul complet. Mimi Doe, o mama de doi copii si co-autoare a cartii "10 Principii pentru Parentingul Spiritual", ofera solutia la acest gen de intrebari cu raspunsul "Nu prea sunt sigura. Viata e plina de atatea mistere." Si apoi ea sugereaza sa impartasim orice informatie putem, ca de exemplu "uniii cred xyz iar altii cred abc". Iar eu am crescut cu jkl. Dar tu ce crezi?" Poate ca asemeneea conversatii cer mai mult timp dar sunt mai autentice. Si asta e foarte important fiindca daca falsificam raspunsul, copiii isi vor da seama. Formati obiceiuri de devotiune Poate ca suna aproape similar unor rugaciuni sau ritualuri, dar sunt eficiente. Ele arata recunostiinta sau se fac cand este nevoie de ajutor. Rugaciunile pot fi cele gata facute sau incurajati copiii sa isi spuna ei insisi rugaciunea lor. Puteti spune copiilor sa spuna pentru ce sunt recunoscatori sau ce a fost bun in ziua respectiva, sau puteti spune cu voce tare "Dumnezeu se gandeste la oricine e bolnav sau ranit" atunci cand trece ambulanta sau masina pompierilor. Aprindeti o lumanare si tineti-o in maini seara inainte de culcare sau duminica, impartasiti un moment de linsite sau povestiti ceva placut din ziua respectiva. Invatati copiii ca trebuie sa fie recunoscatori pentru tot ce au (sanatate, familie, mancare etc.). Cititi impreuna cat mai des, mai ales carti care trateaza tema bunatatii, a justitiei, a tolerantei si a corectitudinii, adica teme considerate spirituale fiindca se adreseaza conexiunii dintre oameni si trairea vietii cu un scop. Dar nu insistati prea mult pe aceste principii ci mentionati in treacat "Vezi cum povestea asta ne invata sa nu fim egoisti?" si puneti copiilor intrebari deschise gen "Care ti s-a parut cea mai importanta parte din aceasta poveste?" sau "Tu ce ai fi facut?". Creati o misiune declarata a familiei Multe traditii spirituale ofera un cadru de valori sau principii de urmat. Incercati sa creati ceva similar pentru familia dvs. Chiar si copiii de 3 sau 4 ani inteleg ca familia lor crede in bunatate, in a ajuta alte persoane, a ingriji animalele si in a sta cu persoanele neajutorate. Puteti sa deveniti mai formali daca puneti aceste declaratii in bucatarie sau pur si simplu le folositi cand faceti alegeri in privinta a cum sa va petreceti timpul sau cum sa rezolvati conflictele. Vorbiti deschis despre viata dvs interioara Copiii beneficiaza enorm daca aud cu voce tare cum ne ocupam de suisurile si coborasurile vietii. Puteti spune simplu copiilor ca sunteti ingrijorati si veti lua cateva minute ca sa respirati profund si sa va simti mai bine. Sau ca veti trimite niste ganduri pozitive persoanei bolnave sau cu probleme. Cercetarile arata ca acei copii care au cel putin un parinte care este inclinat si deschis spiritual, nu neaparat cu credinte religioase formale, tind sa continue explorarea temelor spirituale pe cont propriu atat in adolescenta cat si la varsta adulta. Introduceti traditiile spirituale Considerati-o un mod de a oferi copiilor o educatie globala. Exista numeroase arhitecturi religioase spre exemplu iar arta este un mod excelent de a arata copiilor in ce fel spiritualitatea este parte din istorie. Puteti vizita muzee sau locuri spirituale cum ar fi manastiri, temple, diverse lacase de cult. Luati timp pentru programul spiritual Un lucru pe care toate religiile il au in comun este faptul ca ofera oamenilor pauza, pentru a fi cu ei insisi, a reflecta asupra problemelor mai importante ale vietii si a se conecta cu Dumnezeu sau cu Universul. Puteti face asta cu propria familie: mergeti la plimbare, faceti yoga impreuna, puneti copiii sa deseneze in jurnalul lor un subiect spiritual gen "Ce ai vrea sa-l intrebi pe Dumnezeu/Creator/Sinele tau?" sau stabiliti un timp de familie pe saptamana in care nu exista nimic media deschis. Invatati dupa exemplu Unii parinti au o regula de aur: "Purtati-va cu ceilalti asa cum ati dori sa se poarte cu voi." Asa ca puteti face fie donatii, fie ajutor voluntar, orice ar putea imprima copiilor ca faceti un bine si toata familia participa. Bazati-va pe convingerile spirituale in momente grele Cand moare un bunic sau un animal de casa, cand loveste un dezastru natural sau cand copilul descopera ceva necinstit, toate acestea sunt momente si oportunitati de a ne baza pe o putere mai inalta sau de a ne conecta cu universul pentru confort. Puteti sa-i invatati pe copii sa vorbeasca cu ingerii, sa le spuna lor problemele sau sa-si asculte vocea interioara ca sa auda cand ingerii le vorbesc. A-i invata pe copii despre spiritualitate nu inseamna a face totul perfect sau a gasi biserica perfecta. Inseamna mai mult sa punem intrebari profunde copiilor nostri si a-i lasa sa inteleaga ca viata trebuie sa aiba un sens. Si toti parintii pot face asta.
Efectul Mozart si beneficiile sale asupra copilului
Vineri, Aprilie 07, 2017
Aceasta fraza ne face sa ne imaginam o gravida care, cu castile puse pe burta ei, e convinsa ca daca pune muzica clasica pentru copilul ei inca nenascut, se va imbunatati inteligenta acestuia. Dar exista oare dovezi stiintifice care sa sustina aceasta idee care a facut o gramada de vanzari in industria cartilor, cd-urilor si viedoclipurilor? O scurta lucrare publicata in revista  Nature in 1993 a introdus fara sa-si dea seama presupusul Efect Mozart cititorilor. Psihologul Frances Rauscher a introdus 36 de copii de liceu intr-un studiu si i-a pus sa asculte 10 minute dintr-o sonata de Mozart in Do Major, un cantec de relaxare - inainte de a face anumite sarcini de gandire spatiala si logica. Intr-unul dintre aceste teste, care implica impaturirea si desfacerea unei bucati de hartie, studentii care au ascultat Mozart au aratat imbunatatire semnificativa in performanta lor (intre 8 si 9 puncte IQ de inteligenta spatiala). Rauscher - a carui nume, spre deosebire de alti oameni de stiinta, era citat pe unele CD-uri, a ramas socata de felul in care acest mic efect al muzicii clasice s-a extins de la o simpla lucrare de impachetat hartii, la inteligenta generala pentru toti copiii, inclusiv cei nenascuti. "Cred ca parintii sunt foarte disperati sa le dea copiilor lor orice avantaj de care dispun", spunea ea intr-un interviu. In adaugare la valul de produse comerciale ce s-a produs odata cu descoperirea, guvernatorul Georgiei din anul 1998, Zell Miller a cerut ca toate mamele nou-nascutilor din stat sa primeasca cd-uri de muzica clasica. Iar in Florida, centrele de zi au fost echipate prin sistemele de sunet cu simfonii cantate in boxe. In 2004 un studiu facut in Stanford a urmarit cat de mult a a avut efect studiul lui Rauscher fata de alte studii publicate in revista Nature in aceeasi perioada. In topul SUA al primelor 50 de reviste, lucrarea intitulata "Performanta in sarcini spatiale si muzicale" a fost citata de 8.3 ori mai des decat articolul faimosului astronom Carl Sagan. "Pare sa fie o manifestare circumscrisa a unei credinte raspandite dar mai vechi, numita "determinism infantil", ideea ca o perioada critica in dezvoltarea timpurie are consecinte ireversibile pentru tot restul vietii unui copil." Acest efect este de asemenea ancorat in convingerile mai vechi despre puterea benefica a muzicii. Unii inca se mai contrazic asupra puterii muzicii. Don Campbell, un muzician clasic care a scris mai mult de 20 de carti despre muzica, sanatate si educatie, inclusiv despre efectul Mozart asupra copiilor, spune ca "Muzica are o calitate extraordinara de organizare a creierului." Facand referinta la munca doctorului Alfred Tomatis privind efectele terapiei prin muzica asupra copiilor cu dislexie, tulburari de atentie si autism, el crede ca muzica care nu este foarte emotionala sau ritmata are o influenta pe mai multe nivele asupra individului, de la reglarea starii pana la vindecarea stresului. Dar in 1999 psihologul Christopher Chabris, a facut o meta-analiza pe 16 studii relationate cu efectul Mozart pentru a evalua eficienta in intregime. "Efectul este de doar un punct si jumatate de IQ, si se rezuma doar la sarcinile de impaturit hartia", spune Chabris. El face de asemenea observatia ca imbunatatirea poate fi pur si simplu rezultatul unei variabile naturale ale persoanei care experimenteaza intre cele doua testari. Ceva mai aproape anul acesta, Ministerul Educatiei si cercetarii din Germania a publicat o alta revizie la studiu facuta de unii oameni de stiinta cu inclinatii muzicale care au declarat fenomenul inexistent. "As spune pur si simplu ca nu exista dovezi ca copiii care asculta muzica clasica vor avea vreo imbunatatire in abilitatile cognitive" adauga Rauscher, acum profesor de psihologie la Universitatea din Wisconsin-Oshkosh. "E doar un mit, dupa parerea mea." In loc sa ascultam doar muzica pasiv, Rauscher sugereaza sa punem un instrument in mainile celor mici pentru a ridica inteligenta. Ea citeaza un studiu din 1997 al Universitatii din California, Los Angeles, care a gasit, printre 25,000 de studenti ca aceia care au petrecut timpul implicati intr-o activitate muzicala au avut scoruri mai mari la SAT si examenele de performanta la citire, decat aceia care nu aveau nici un fel de pregatire in muzica. In ciuda respingerii sale de catre comunitatea stiintifica, companii ca Baby Genius continua sa pledeze catre muzica clasica catre toti parintii care isi doresc copii mai inteligenti. Chabris spune ca adevaratul pericol nu se afla in acest marketing ci in parintii care evita rolurile pe care trebuie sa le indeplineasca in mod natural. "Se indeparteaza de la alte interactiuni care ar putea fi benefice, cum ar fi sa se joace cu copiii si sa-i intretina prin intermediul activitatilor sociale. Aceasta este cheia unui copil cu adevarat inteligent, nu simfoniile unui compozitor austriac care a murit de multa vreme."
Cum sa controlezi iesirile emotionale ale copilului si sa ramai pozitiv
Vineri, Aprilie 07, 2017
Majoritatea copiilor devin greu de controlati in jurul varstei de 14 luni. Asta pentru ca fac un salt imens in dezvoltare in acest punct. Nu mai sunt atat de usor de distras. Isi dau seama ca au o anumita influenta in lume, dar nu multa putere, si incep sa experimenteze ca sa vada cum isi pot implini nevoile si cum isi pot realiza dorintele. Aceste momente pot innebuni un parinte, sau pot sa fie extraordinar de frumoase pentru ca iti privesti copilul cum infloreste. Cat de grea este faza dintre 15 si 36 de luni depinde cel putin partial de atitudinea parintilor. Rebeliunea copilului va fi invers proportionala cu libertatea care-i este data ca sa-si faca munca de dezvoltare, si de cat de capabil se simte sa primeasca ce doreste de la lume. Cat de mult ii este permis sa exploreze? Sa-si stabileasca propriul ritm? Sa simta ca el are control in lume? Sa descopere ca el este o persoana competenta? Multe din acestea depind de parinte. Sunteti sensibil la disponibilitatea copilului catre independenta? Il sprijiniti fara sa-l impingeti de la spate fortat? Puteti aprecia pariul copilului cu independenta, fara a o lua personal ca insulta? Puteti renunta putin la control pentru ca cel mic sa dezvolte un sentiment de control asupra lumii? Puteti pune limitele necesare pentru siguranta si sanatatea lui in timp ce empatizati cu dezamagirea lui cand nu primeste ce vrea? Sarcinile de dezvoltare a copilului sunt: Dezvoltare rapida fizica si a creierului Achizitie rapida a vocabularului si a regulilor verbale Invatarea a cum sa stea conectat cu tine in timp ce-si da seama si de nevoile lui proprii Dezvoltarea sentimentului de sine ca persoana competenta si puternica, capabila sa actioneze cu succes ca sa-si realizeze nevoile Invatarea faptului ca si alti copii sunt tot oameni si ca trebuie sa se relationeze cu ei in siguranta, nu cu agresivitate Provocarea ta ca parinte: Mentinerea sanatatii psihice in timp ce copilul creste, exprimandu-se tot mai mult si implicandu-se in lume. Prioritatile tale de parenting: Mentinerea copilului in siguranta in timp ce exploreaza Renuntarea la o parte din control pentru ca el sa poata dezvolta control asupra lumii sale Optimismul! Ce au nevoie cei mici de la parinti: 1. Validarea propriului sine Copilul trebuie sa invete ca exista lucruri de care este responsabil, cum ar fi propriul corp, si ca trebuie sa se experimenteze pe sine ca persoana competenta si puternica, capabila sa-si implineasca nevoile si dorintele. 2. Structura, limite, rutina, obiceiuri si securitate. Copiii mici incep sa realizeze ca e o lume mare afara. Chiar si propriile lor sentimente par coplesitoare pentru ei uneori. Au nevoie de asigurarea ca parintele este responsabil de ei si ca poate sa-i tina in siguranta, fata de lume, cat si fata de sentimentele lor mari si lipsa lor de control. 3. Ajutor in intelegerea si in structurarea timpului Daca se simte cu mai putina lipsa de control si mai putin invins de circumstante, (dupa pranz este ora de somnic si dupa aceea mergem la bunica), copiii vor stii la ce sa se astepte si se vor descurca mai bine cu o rutina bine definita 4. Empatia ta. Copiii mici trebuie sa stea conectati cu parintii lor, mai ales in acele momente dificile cand se afirma pe ei insisi si tu nu poti sa le dai ce au nevoie. Priviti din acest punct de vedere, si veti vedea ca are logica. Chiar daca nu putem face ce doresc ei, ii vom ajuta sa coopereze daca intelegem si simpatizam cu nefericirea lor.
Dezvoltarea emotionala la copii
Vineri, Aprilie 07, 2017
Imbratisarile, saruturile, cocolositul si faptul ca-i facem pe copii sa se simta siguri si ingrijiti ajuta la dezvoltarea creierului. Tot astfel ii ajutam sa devina copii si mai apoi adulti adaptati social. Cu cat este mai iubit, ingrijit si hranit emotional, cu cat se simte mai in siguranta, cu atat mai ferma va fi starea lui emotionala. Experientele timpurii ale copilului, cele pe care le are cu noi, modeleaza ceea ce va deveni la varsta adulta. Din experienta copilariei cu noi invata cum sa-si controleze emotiile si asta ii afecteaza atat comportamentul cat si abilitatile de gandire. Cantatul si rasfatatul Cand tinem copilul in brate, ii cantam, il mangaiem si il leganam pe ritmul muzicii, stabilim contactul cu privirea, il tinem de manutele lui mici- ne exprimam iubirea pentru el. Ascunsul si gadilitul Dupa varsta de doi ani sau mai devreme, jocul de-a v-ati ascunselea, in care va ascundeti undeva unde sa va poata gasi usor cel mic este foarte haios pentru acesta. Strigati numele lui ca sa va poata urma vocea si sa va poata gasi. Cand va gaseste aratati-i ca a facut bine, imbratisati-l, leganati-l, radeti si sarutati-l. Jucarii sau papusi Tot dupa varsta de 2 ani jumate, dar si mai tarziu ii puteti invata pe cei mici cum sa aiba grija de un animal de plus sau de o papusa. Puteti pretinde ca le dati de mancare, ca ii leganati ca sa adoarma sau ca le vorbiti. Puteti combina aceste activitati cu cantatul unor cantece de leagan si astfel copilul va folosi abilitatile de muzicalitate si limbajul. Dezvoltarea memoriei Memoria este invatarea care ramane. Cand copilul invata ceva, se formeaza noi legaturi sinaptice intre neuroni, sau se intaresc legaturile vechi, creand o amintire a experientei a ceea ce a invatat copilul. Exact ca un muschi, cu cat se foloseste mai multa memorie in primii ani, cu atat mai usor va fi pentru copil sa se descurce in fata cantitatii de informatii din scoala. Sunete de animale Aratati-i celui mic o carte cu animale care scot sunete. Aratati un animal si faceti sunetul specific animalului. Apoi intrebati-l pe cel mic cum face animalul si ajutati-l sa repete sunetele animalului pana cand face sunetul corect. Puteti sa-i aratati si alte animale si sa va intoarceti apoi sa verificati daca isi aminteste sunetele pe care le-a invatat pana acum. Cutii de amintiri Faceti cateva cutii cu amintiri cu imagini ale persoanelor semnificative si obiectelor importante gen poze cu tata, mama, cainele, casa etc. Acoperiti cutia cu hartie colorata si faceti mai multe daca doriti, fiecare cutie fiind unica. Deschideti cutiile si povestiti-i celui mic despre pozele puse acolo, apoi inchideti cutiile si intrebati-l pe cel mic ce este inauntru, ce persoana, ce obiect, ce poveste. Acest exercitiu solicita memoria vizuala a copilului, in timp ce il ajuta sa construiasca ascultarea si abilitatile de limbaj. Pentru copii de un an jumate sau mai mult Din reviste taiati poze cu obiecte care nu sunt familiare dar care sunt totusi interesante pentru cel mic, cum ar fi un avion, o girafa, un munte. Lipiti-le pe cartoane, aratati-le celui mic si spuneti-i numele obiectului vorbindu-i putin despre el. Apoi, puneti-l sa caute imaginea despre care i-ati vorbit. De exemplu dupa ce i-ati povestit despre girafa, puteti intreba “unde este girafa?”. Jocul stimuleaza memoria vizuala si ajuta la dezvoltarea limbajului si a invatarii de noi cuvinte si forme. Abilitati matematice Un creier tanar antrenat pentru matematica ofera beneficii majore pentru viitorul copilului. Activitatile care stimuleaza abilitatile matematice schimba creierul si-l seteaza pe rezolvarea de probleme. A fi bun la matematica la o varsta timpurie este un puternic atu in rezultatele scolare de mai tarziu- mult mai important decat abilitatile de citire sau abilitatea de a fii atent. De la 2 ani in sus Gruparea de diverse obiecte si lucruri Adunati cat mai multi nasturi mari, margele colorate si lucruri care sunt usor de sortat pe o masa. Aratati-i celui mic cum sa le grupeze dupa forma, culoare si marime. Lasati copilul sa grupeze obiectele singur. Dupa ce lucrurile au fost sortate, numarati-le unul cate unul. Introducerea formelor geometrice si a simbolurilor Pe o hartie alba, desenati forme si numere pe care cel mic le poate colora. Dupa ce a colorat desenele, spuneti-i ce a facut adica: “Uite, ai colorat cercul in rosu”, etc. Numaratul si rima Cantati cu cel mic cantece cu rima care implica si numere, cum ar fi “5 ratuste mici”, “5 maimute mici” si 10 elefanti se leganau”. In timp ce cantati cu el, reprezentati numerele cu ajutorul obiectelor gen jucarii sau degete tinute sus. Repetati acest joc atat timp cat ii place. Daca asculta in mod repetat numerele isi va intari vocabularul privind numerele si matematica.