Noile tendinte in relatia de cuplu

Articole - Diverse

Written by Laura Melniciuc

Friday, 20 November 2009 14:03

Relaţiile de cuplu dincolo de mituri...

Multe articole din media abordează vastul şi inepuizabilul subiect al relaţiilor de cuplu, se caută explicaţii şi sfaturi care să consolideze o relaţie sănătoasă, să o îmbunătăţescă sau să ajute la renunţarea acelora care ne dăunează.

Toate schimbările socio-culturale pe care le suferă atitudinile oamenilor vis-a-vis de relaţiile de cuplu devin un subiect din ce în ce mai interesant pentru psihologi în vederea surprinderii evoluţiei epopeei iubirii în contemporanitate.

Nevoia de afecţiune, de a iubi şi de a fi iubit, nevoia de îndrăgostire rămân la fel de importante şi de prezente şi în omul modern, chiar dacă dragostea îşi găseşte expresia în cadre diferite celor din trecut.

Noile direcţii spre care se îndreptă organizarea socială sunt considerate de unii specialişti ce pot fi acuzaţi de clasicism şi lipsă de flexibilitate drept unele greşite, pe când alţii care promovează noile pattern-uri de relaţionare, pot fi etichetaţi ca fiind prea libertini. Între aceste două extreme ale tonurilor de alb sau negru, există însă întreaga paletă a culorilor de gri unde fiecare persoană este ghidată de propriul model despre lume şi de propriile valori.

Relaţiile deschise caută să promoveze libertatea de expresie individuală a pertenerilor, sa înlăture dependenţa afectivă şi vechile pattern-uri de posesivitate şi gelozie prin experimentare mai multor relaţii.

Un alt model modern de realţionare se referă la relaţiile la distanţă, numite Living apart together.

Cercetaările din psihologia dezvoltării ne demonstreză faptul că atât ritmul dezvoltării fizice, cât şi cel al dezvoltării emoţionale şi intelectuale este unul accelerat la noile generaţii. Aşadar, nevoia de oglindire şi relaţionare cu sexul opus apar mult mai devreme.

Care va fi evoluţia relaţiilor în viitor?

Destul de greu de prezis în condiţiile în care instituţia familiei este în deplină dinamică, suferind o serie de transformări de ordin conceptual şi psihologic.

Dacă în trecut era un mare păcat şi un stigmat social greu de şters să trăieşti cu o persoană fără a fi căsătorit şi cu atât mai mult să creşti un copil în aceste condiţii, astăzi coabitarea sau căsătoriile de probă nu mai uimesc pe nimeni.

Numărul mare al divorţurilor şi dizolvarea imaginii familiei fericite se engramează din ce în ce mai puternic în psihologia maselor, iar tinerii sunt mult mai reticenţi la ideea de căsătorie, preferând şi alte variante.

Dacă în noi mai există încă valoarea şi nevoia de a avea familii, fiind condiţionaţi astfel prin educaţia primită şi de mediul în care am crescut, în prezent mulţi copiii trăiesc şi cresc alături de un singur părinte sau în familii care nu sunt constituite legal...

Mai crede oare omul secolului XXI în mituri sau în finaluri fericite?

Mircea Eliade spune ca mereu trăim cu nostalgia paradisului pierdut şi că mereu suntem contemporani cu un mit. Care este mitul relaţionărilor astăzi? Există oare un ghid sau o metologie care să ne spună cum să facem ca relaţiile noastre să fie funcţionale şi pline de resurse?

Poate că există utopici care pot predica iluzorii principii general valabile, însă eu cred că dincolo de această generalizare acest ghid e responsabilitatea fiecăruia. Invitaţia mea este aceea de a căuta şi de a dezvolta mitul personal unic, la fel ca şi persoana care îl plămădeşte zi de zi, ceas de ceas..

Întrebarea care urmează este una deschisă fiecăruia dintre noi: Ce ne dorim de la o relaţie?

Teoriile care caută să explice legile atracţiei dintre oameni, toate firele din trecut sau viitor, venite din conştient sau din inconştient, direcţionând alegerile pe care le facem, par că pălesc în întâlnirea cu realitatea proprie creată în interiorul unei fiinţe umane unde amalgamul emoţiilor, gândurilor, intenţiilor, temerilor, reacţiilor şi comportamentelor creează formula nostră unică subiectivă.

Să căutăm mereu explicaţii ştiinţifice pentru trăirile noastre ar fi un efort de prisos. Şi atunci tot ceea ce ne rămâne de făcut este să ne bucurăm senini de tot ceea ce viaţa, relaţiile şi oamenii ne aduc, lasându-ne să trăim pur şi simplu şi să ne îmbogăţim cu experienţe. În final, putem lua aminte de la Einstein: “Exista două moduri de a-ti trăi viaţa: ca şi cum nu ar exista miracole sau ca şi cum totul ar fi un miracol.”

Spune despre aceasta pagina prietenilor tai.