Empatia reprezintă capacitatea de a te pune în locul altor persoane, de a simti ceea ce ele simt. În primul rand, empatia are la bază cunoaşterea de sine, astfel cu cât ne cunoaştem mai bine pe noi înşine, şi suntem mai deschişi faţă de propria persoană, cu atât putem să înţelegem mai bine sentimentele, ideile, dorinţele celorlalţi.
Această capacitate de a simti, şi de a încerca să privim lucrurile aşa cum cei din jurul nostru le privesc, e şi foarte utilă şi foarte benefică, atât în relaţiile familiale, amicale, ne ajută să-i cunoaştem şi să-i înţelegem mai bine pe ceilalţi, dar şi în relaţiile profesionale, în orice domeniu, aplanând conflicte şi divergenţe de opinii.
Foarte rar, oamenii vor să vorbească despre trăirile, sentimentele şi emoţiile lor, astfel, pentru a intui ceea ce simt e nevoie să interpretăm limbajul lor nonverbal(gesturi, mişcările corpului, expresii faciale ) şi paraverbal(intensitatea si tonul vocii, ritmul vorbirii, debitul).
Cercetătorii susţin că empatia îşi are rădăcinile în prima copilărie. Un prim concept care a încercat să explice empatia a fost cel de ‘’imitaţie motorie’’, a lui E.B. Tichener. Prin imitaţie motorie se înţelege că empatia are ca fundament ‘’imitaţia fizică a nefericirii altora, ceea ce evocă sentimente în persoana respectivă’(Daniel Goleman). Astfel, un copil a cărui mamă plange, îşi şterge ochii, indiferent dacă i-au curs lacrimi sau nu.
S-a constatat că empatia este mai dezvoltată la copiii ai căror părinţi le explică faptul că oamenii sunt afectaţi de acţiunile lor. Astfel, e mult mai bine să spunem ‘’uite ce tare ai supărat-o’’ decât ‘’urât din partea ta’’.
Prin racordare, termenul lui Stern, înţelegem mai mult decât o simplă imitaţie, ci, raportat la relaţia părinte-copil, reprezintă capacitatea de a-şi recepta empatic emoţiile sau, cum spune Goleman, de a se ‘’sincroniza emoţional’’. Stern susţine că ‘’dacă doar imiţi copilul, asta arată doar ce-a facut, nu şi ce-a simţit. Pentru ca el să înţeleagă faptul că sesizezi ce simte, trebuie să redai sentimentele sale profunde într-un alt fel. Atunci copilul ştie că este înţeles.’’ În momentul în care copilul se bucură, mama trebuie să-i arate că este bucuroasă la rândul său, prin zâmbete, legându-l şi gângurindu-i.
O racordare deficitară ar putea fi una din cauzele pentru care oamenii devin delincvenţi. Un studiu a revelat faptul că cei mai violenţi criminali nu au avut parte de această ‘’ sincronizare emoţională’’, nici în familie, nici cu alte persoane, astfel, aceştia nu au putut înţelege suferinţa şi chinul la care şi-au supus victimele.
Totuşi, există şi copii care sunt abuzaţi intens din punct de vedere emoţional, sunt umiliţi şi ameninţaţi, şi , în mod paradoxal, îşi dezvoltă capacitatea empatică extrem de mult, fiind capabili să intuiască şi să simtă la un nivel superior emoţiile şi suferinţele celor din jur.
În filmul ‘’Funny face’’ cu Audrey Hepburn şi Fred Astaire, personajul acesteia îl întreabă pe protagonist: ‘’Ştii ce înseamnă empatia? ‘’ El răspunde: empatia, păi e ceva asemanator simpatiei. Ea răspunde: ‘’Oooh, merge dincolo de simpatie. Simpatia înseamnă să înţelegi ceea ce simte cineva, pe când empatia înseamnă să-ţi proiectezi imaginaţia în aşa fel încât să simţi ceea ce simte o altă persoană, înseamnă a te pune în locul acelei persoane.’’
Foarte interesant si educativ acest articol!Nu stiu cate persoane stiu ce inseamna empatia si cati dintre acestia au incercat sa devina persoane empatice.
Multumesc inca o data pentru articol!!
