Creativitate şi creaţie din perspectivă psihologică
După Irving Taylor, există peste 100 de definiţii ale creativităţii. Unele sunt similare, altele complementare, unele se bazează pe conceptul de flexibilitate, altele pe cel de originalitate, imaginaţie bogată, intuiţie, altele pe capacitatea intelectuală.
Totuşi, creativitatea nu poate fi analizată sub aspectul unui singur element, cum ar fi flexibilitatea, înţeleasă ca rapiditate a gândirii, (conform lui Al. Roşea), sau ingeniozitate (ingeniosity), înţeleasă ca modalitatede a rezolva problemele ‘’cu eleganţă neuzuală într-un mod abil şi surprinzător’’, (J.C. Flanganon).
Esenţial este să privim creativitatea ca o caracteristică a fiinţei umane în totalitatea sa, astfel aceasta cuprinde imaginaţia bogată, originalitatea, capacitatea intelectuală, flexibilitatea cu motivaţia şi voinţa, pentru a ieşi la iveală noutatea.Astfel,în opinia lui V. Pârvu , ‘’ca şi atitudinea artistică, creaţia îşi are şi ea izvorul în fiinţa umană privită ca întreg. Ea nu depinde de o singură facultate sau aptitudine psihică, ci de creşterea generală a întregii vieţi psihice" (N. Pârvu, 1967)
O definiţie complexă este cea a lui Ion Moraru,creativitatea fiind văzuta de acesta ca o ‘’capacitate esenţială şi integrală a persoanei, rezultată din activitatea conjugată a tuturor funcţiilor sale psihice (intelectuale, afective şi volitive), conştiente şi inconştiente, native şi dobândite de ordin biologic, psihofiziologic şi social, implicată în producerea ideilor noi, originale şi valoroase’’.
În general nu se face nicio distincţie între creativitate şi creaţie, totuşi, în opinia lui Ion Moraru, creativitatea reprezintă ‘’producerea de idei noi şi originale’’, iar creaţia reprezintă ‘’ finalizarea ideii, transpunerea ei în operă artistică, ştiinţifică, tehnică, în obiecte artistice, ştiinţifice, tehnice’’. Acesti doi termeni nu trebuie luaţi separat, susţine Ion Moraru, ci dimpotrivă, delimitarea pe care el a făcut-o este una relativă, pentru că, un creator până să-şi finalizeze opera, trebuie să treacă printr-un proces care îi răscoleşte fiinţa, care-l chinuie şi îl determină să se gândească la modalităţile cele mai bune de exprimare sau de realizare a noutăţii.
După Ion Moraru, exista o serie de factori care stimuleză creativitatea dar si alţii care o perturbă. Astfel printre factorii care încurajează creativitatea se numară:
-liniştea –mulţi creatori au nevoie de aceasta ca de aer, din acest motiv insistă să nu fie deranjaţi în acele clipe.
-Discuţiile ştiintifice cu colegii sunt foarte recomandate.
-discuţiile cu persoane care nu au de-a face cu domeniile de activitate ale creatorilor sunt de dorit, pentru că de multe ori creatorului ii sunt adresate întrebari care il determină să răspundă făcând corelaţii care să fie cat mai pe înţelesul toturor.
-muzica este o cale prin care creatorii pot să-şi lase gândurile să zboare si să facă asocieri între idei care pot genera soluţii.
-Criza de timp pentru unii creatori e benefică
-norocul, care, se spune, îi avantajează pe cei care sunt pregătiţi să-l perceapă si să-l folosească, astfel, Alex F. Osborn susţine că ‘’cele mai multe experienţe sunt făcute în paşi mici, însa o fărâmă de noroc poate să ne ajute să facem un mare salt.’’
-Hobby-urile: plimbările în natură, pescuitul, lucrul manual etc.
-lectura creativă, astfel atunci cand citim o carte să medităm asupra ei , să nu luăm de bună doar varianta autorului, să căutam soluţii.
Printre factorii care inhibă creativitatea se numară:
-Problemele personale şi familiale, oboseala intelectuală şi fizică, întreruperile, zgomotele, nervozitatea (dupa W.I. Beveridge).
-teama de greşeală. Astfel, Darwin spunea despre Robert Brown (botanist) „Avea cunoştinţe extraordinar de vaste şi multe au dispărut o dată cu el, datorită fricii lui excesive de a nu face cumva vreo greşeală.’’
Totuşi, există şi marii creatori care nu au nevoie de factori care să le stimuleze creativitatea, care pot face abstracţie de problemele personale, de lipsa liniştii sau oboseală , un exemplu ar fi Andre Gide care scria oriunde apuca, în tren, pe marginea drumurilor, pe o bancă în parc.
