Psihoterapia online

Starea de bine online

Am observat ca tendinta in ultima vreme “tehnologizarea” psihoterapiei si introducerea versiunii online a acestor servicii...

E drept ca este o varianta comoda de “ tratament”, insa ma intreb cat de responsabili sunt actorii acestui tip de interactiune care traiesc cu impresia ca muta muntii virtual cu puterea gandului transmis prin viteza internetului?

Cat de motivat este cel care apeleaza la psihoterapie sau consiliere online entru schimbare, daca nu isi asuma responsabilitatea dorintei de schimbare prin prezenta in cabinetul unui specialist?

A deveni constient de faptul ca fiecare persoana este responsabila de traseul si modul in care isi traieste viata nu e o misiune usoara, cu atat mai mult ingreunata de acceptarea unui cadru superprotectiv al unei interactiuni mediate, din spatele unui monitor.

Majoritatea specialistilor care au studiat psihologia comunitatilor online au concluzionat ca dincolo de nevoia de socializare, prin intermediul internetului se compenseza o serie de frustrari si abilitati sociale slab dezvoltate care se manifesta defectuos in plan real. Ma intreb daca prin raspandirea serviciilor de interactiune umana online ( incluzand psihoterapia) nu incurajam si intarim astfel de fenomene de compensare psihica?

Efectele in viitor ar putea fi destul de dificil de prezis, insa la modul metaforic, e posibil sa ajungem cu totii dependenti de conectarea la o mufa care ne ajuta sa ne logam la acea lume virtuala unde totul este posibil caci se poate departa oricat de mult de realitatea obiectuala...

Dincolo de faptul ca acest scenariu ar putea fi unul interesant in evolutia umana, vorbind despre procese terapeutice online, singurele posibile le consider ca sunt cele de tip suportiv, caci momentan mi-ar fi greu sa cred ca pot avea loc interventii serioase online.

In primul rand pentru a sustine afirmatia mea ma bazez pe comunicare si particularitatile acestui proces.

Studiile demonstreaza ca impactul unui mesaj in comunicare se datoreaza 55% nonverbalului, 38% paraverbalului si doar 7% verbalului, adica cuvintelor. Comunicarea online se rezuma de cele mai multe ori la cei 7% sau 45% daca adaugam si paraverbalul ( utilizarea unor microfoane). E drept ca exista camere web care ar asigura si restul procentului care se refera la nonverbal, insa timpul de reactie este diferit prin simplul fapt ca este o comunicare mediata.

Mai mult decat atat, majoritatea psihoterapeutilor, atunci cand vorbesc despre eficienta si succesul psihoterapiei, amintesc ca factor determinant al reusitei unui proces psihoterapeutic de relatia care se stabileste intre psihoterapeut si client.

Experienta mea intareste cliseul importantei comunicarii eficiente si autentice in dezvoltarea si mentinerea oricarei relatii care ne implineste ca fiinte umane...

Chiar daca am avansat la nivel tehnic atat de mult si traim intr-o societate informationala, organismul si psihicul nostru inca functioneaza pe vechi si ancestrale patternuri in care cunoastem implinirea personala interactionand cu ceilalti, imbogatindu-ne din experienta celorlalti, ghidati de dorinte de comuniune si dragoste, ca valori esentiale.

Toate acestea inca nu le putem gasi de vanzare pe internet, poate ca in viitor, cine stie, lumea robotica isi va pune mai mult amprenta asupra functionarii nostre launtrice, iar interactiunea cu masinile va fi suficenta pentru a fi fericiti... Pana acolo, inca inima pompeaza tot sange, oamenii cauta sa fie acceptati si iubiti de semeni ( chiar daca aceste dorinte se satisfac si online), importanta limbajului nonverbal accentueza acea latura a comunicarii filogenetice, fapt oglindit si de adaptarea comunicarii moderne la nevoile noastre ancestrale prin emoticons...

Cum s-ar putea face psihoterapie prin emoticons?...

Poate programe si aplicatii soft din viitor imi vor raspunde la aceste intrebari, insa momentan raman fidela si increzatoare in tot ceea ce ne face umani si unici.

---

Spune despre aceasta pagina prietenilor tai.